joi, 24 ianuarie 2013

Omul pretuieste numai ce se obtine greu


" - E de-abea inceputul fericirii noastre, pe care am castigat-o impotriva atator piedici, cu pretul atator lacrimi si tristeti, si disperari... E de mirare cand te gandesti cat a trebuit sa suferim.
- Cu atat mai bine pentru voi, spuse grav vraciul.
- De ce cu atat mai bine?
- Fiindca fericirea dureaza cat omul stie sa o pretuiasca cum se cuvine. Iar omul pretuieste numai ce se obtine greu."


VraciulProfesorul Wilczur , Tadeusz Dolega-Mostowicz


joi, 27 decembrie 2012

2013 Resolutions


4 more days before 2012 ends and I’ve been thinking about my 2013 resolutions. 
However, no matter how cliché this sounds I am more than determined to set out for it to be a better year.
So here are my New Year’s resolutions:


- Get my driving licence

- Hug my baby

- Read more books

- Go somewhere I’ve never been before.

- Adopt a puppy

- Find my passion

 - Finally go to a concert

- Watch a sunrise

- Ride a horse on the beach

- Stop over-thinking everything.

- Be fit

- Start running

Be more confident 

- Don’t expect life to be fair


I’m probably one of the millions of people posting about their resolutions.. I can’t wait for a whole new year to start over and really take care of myself. 

miercuri, 5 decembrie 2012

Quote of the day


”So it’s not gonna be easy. It’s gonna be really hard. We’re gonna have to work at this every day, but I want to do that because I want you. I want all of you, for ever, you and me, every day.” 
  (Noah, The Notebook) 



marți, 20 noiembrie 2012

TARA


   
     Ieri am pierdut cel mai bun prieten al meu, zambetul meu de zi cu zi.

     Mi-e dor.. am ramas cu un dor imens. Mi-e dor sa o vad in fiecare dimineata cand deschid ochii trezindu-se la prima mea miscare, dand din codita bucuroasa ca m-am trezit, in sfarsit. Sau cand ne rasfatam, la asta se pricepea tare bine, rasfatul si mangaierile erau obligatorii daca o cunosteai pe Tara. Simtea firea oamenilor si stia se comporta cu fiecare persoana ca atare, stia sa ma apere, stia sa asculte comenzile, stia sa ceara, stia sa cucereasca cu privirea ei nevinovata caruia cu greu ii rezistam pentru ca era ca o rugaminte sincera si iubitoare. Mi-e dor sa o simt langa mine si sa ii povestesc toate frustrarile si problemele mele fara sa fiu nevoita sa ascult o lectie de viata sau un sfat. Mi-e dor ca atunci cand ajung acasa sa o gasesc asteptandu-ma, extaziata ca am venit, imi aparea inevitabil un zambet pe fata.. ah, ii datorez atatea zambete! 
     
     Cand ne-am cunoscut aveam 4 ani, iar Tara cateva saptamani si desi eram atat de mica imi amintesc momentul in care am vazut-o prima oara in fata blocului, la bunici, intr-un cosulet langa alte cateva ghemotoace de blana. Am adorat-o din prima clipa, iar la rugamintile unei fetite de 4 ani cu catelul in brate, parintii mei au acceptat sa o adoptam.. de atunci am pastrat inconstient in minte aceasta curata, clara si pretioasa amintire alaturi de multe, foarte multe altele. Plimbarile, iesirile zilnice, nastrusniciile ei, toti papucii rosi si usile zgariate, turele de alergat prin casa cu Tomas, mingiuta multicolora care sfarsea sub pat, loc unde nu putea sa ajunga, si latra la ea sa iasa pana i-o scotea cineva, baile pe care nu le suporta dar trebuia sa le faca, sa stea la spalat pentru ca apoi sa alergam prin casa si sa ne jucam pana se usca fata. Mi-e dor sa am aproape pe cineva care e in mod constant curios si optimist.  
      
     Se spune ca viata cainilor este mai scurta decat cea a oamenilor pentru ca, spre deosebire de noi, ei deja stiu cum sa iubeasca si sa traiasca, asadar nu trebuie sa stea mult.. In cei 16 ani si jumatate Tara m-a invatat ce inseamna adevarata prietenie, loialitate si iubirea neconditionata. Nu am pierdut "doar un caine", am pierdut prietenul cel mai bun si un membru al familiei si nu stiu daca o sa ma obisnuiesc vreodata sau daca o sa accept, la un moment dat, ca nu o voi mai vedea de acum inainte..  dar stiu ca ramane in inima mea si in amintirile mele vesnic.

luni, 19 noiembrie 2012

Jurnalul unei iubiri

Când ne va fi greu şi vom fi trişti, o să te ţin în braţe şi o să te alint, şi o să iau durerea ta asupra mea. Când plângi tu, plâng şi eu, şi când te doare pe tine, mă doare şi pe mine. Şi împreună să încercăm să stăvilim toate şuvoaiele de lacrimi şi toată disperarea, şi vom reuşi să străbatem drumurile pline de gropi ale vieţii.
Nicholas Sparks în Jurnalul unei iubiri

miercuri, 26 septembrie 2012

it’s so hard being away from you

ok so october 19th is coming up and has literally been the most emotional day of my life for the past two years. dont know how im gonna do it.

luni, 10 septembrie 2012

I set out on a journey of love, seeking truth, peace and understanding. l am still learning.


La revedere, merg inainte!


Nu stiu cum a trecut anul acesta, cum s-au intamplat lunile, cum s-au scurs zilele si orele. De fapt, e unul dintre anii aceia pe care nu ii pot compara cu altii, este poate anul fara luni, doar cu intamplari, cu trairi. Nu pot vorbi de o luna sau de alta, ci de momente, clipe de neuitat… atunci cand am ridicat paharele in aer si am strigat cu totii “La multi ani si un 2012 de neuitat!”, atunci cand am stiut ca voi pleca, atunci cand am spus “La revedere, merg inainte”, atunci cand am dansat pana in zori si zorii m-au surprins indragostita, atunci cand am fost surprinsa cum nu credeam ca un om poate fi, atunci cand am imbratisat oamenii pe care ii iubesc si mi-as fi dorit sa ii fac parte din mine pentru totdeauna…
Anul asta s-a scurs pe nesimtite, am lasat in spate momente pe care le voi lua cu mine in drumul meu catre departe. Sunt fotografii cu zambete frumoase, zambete strambe, zambete bete de fericire, zambete de neuitat. 
Mi-am petrecut sfarsitul verii indragostita, asa cum nici nu imi amintesc sa fi fost. 
- Credit: aliasgreen.aboutblank.ro