Erau vremuriin care comunicarea se realiza prin scrisori, aduse de mult asteptatii soli.Oare ce gust avea acea lunga asteptare?
Cate zile treceau de cand trimeteai un mesaj si pana in momentul in care primeai raspunsul?
Cati fiori de dor iti cuprindeau trupul?
Cu cata pasiune rupeai sigiliul unei scrisori parfumate? Cata nerabdare tradau ochii flamanzi dupa scrisul iubit?
Acum suntem la un telefon, la un mesaj sau la un mail distanta. nemuritor, aproape impersonal si rece. Si totusi inima bate la fel de repede. Aceeasi fiori de nerabdare, amestecati cu un soi de teama si speranta.
Te simt atat de aproape.
Si totusi atat de departe.
Un comentariu:
Am trecut prin perioada aia. Cunoscusem o fata intr o tabara, cred ca eram clasa a 10 si de atunci, timp de vreun an, sau poate mai mult, ne scriam unul altuia. Tehnologia falsifica foarte mult realitatea. treceam intr o zi pe langa o fata care se certa cu unul la telefon. motivul: nu i raspundea la timp! :)) Sincer, am ajuns sa ''traim'' in pestera, sa ne iubim pe webcam sau chiar pe blog.
Trimiteți un comentariu